Noile tendințe și probleme legate de științele umaniste și sociale

Abstract

           Incluziunea educațională, vocațională și socială este unul dintre principiile fundamentale care asigură persoanelor cu dizabilități șansa de a avea o viață normală. La rândul său, accesibilitatea este una dintre cele mai importante componente ale incluziunii și ar putea fi definită drept dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de aceleași produse și servicii ca și ceilalți membri ai comunității. Conform datelor guvernamentale din 2015, în România 752 931 au fost persoane cu dizabilități, 60 289 au fost copii și 13,9% au avut diferite forme de insuficiență vizuală. Pentru acești oameni, orice limitare a accesibilității înseamnă izolare și discriminare. Pe de altă parte, educația și noile tehnologii pot spori accesibilitatea persoanelor cu deficiențe vizuale la produsele și serviciile de calitate în societate. Prin urmare, scopul acestei cercetări a fost identificarea nivelului de atitudine și de pregătire a cadrelor didactice în accesibilitatea procesului educațional pentru studenții cu deficiențe de vedere prin utilizarea TIC. Eșantionul a constat din 210 de profesori care predau în sistemul de învățământ preuniversitar din Bihor, România și un instrument de cercetare – un chestionar compus din 76 de articole cu alegere multiplă – a fost administrat online până la sfârșitul anului 2016. Rezultatele cercetării arată că, chiar dacă doresc să sprijine includerea persoanelor cu deficiențe de vedere prin utilizarea TIC în predare / învățare, majoritatea profesorilor nu au competențe profesionale în acest domeniu și nu știu cum să utilizeze programe educaționale sau să adapteze un curriculum școlar pentru această categorie de studenți.